
vineri, 23 decembrie 2011
duminică, 18 decembrie 2011
vineri, 2 decembrie 2011
duminică, 9 octombrie 2011
duminică, 2 octombrie 2011

duminică, 18 septembrie 2011
sâmbătă, 17 septembrie 2011
miercuri, 31 august 2011
luni, 29 august 2011
marți, 23 august 2011
miercuri, 10 august 2011


În Coreea secolului XVI, o epocă dinaintea medicinei moderne, când boli precum varicela puteau decima neabătut comunităţi întregi, o epocă în care tehnicile de vindecare erau extrem de rudimentare, bolnavii apelau la medici traditionali pentru a se vindeca de suferinţă şi de boli.
Dongui Bogam, îndreptarul oficial al medicilor din această epocă, era plin de tratamente pentru orice fel de afecţiune. La fel cum creştinii au Biblia şi budiştii au scrierile lor, Dongui Bogam poate fi considerată Biblia tratamentelor clinice din acea vreme.
Cartea a fost realizată de medicul regal Heo Jun şi a fost publicată prima dată în 1613. Apoi a fost tipărită de mai multe ori, de 30 de ori doar în China, de 20 de ori în Coreea, de trei ori în Japonia şi o dată în Taiwan. Scrierea are 25 de volume şi a fost realizată în 15 ani, fiind considerată un text sacru în Coreea.
Este folosit chiar şi de medicii din zilele noastre. Ordonarea simptomelor şi a tratamentelor în funcţie de organul afectat şi nu în funcţie de boală, a fost o abordare revoluţionară la acea vreme.
Volumul conţine studii de caz care nu au fost cunoscute de medicii Occidentali decât în secolul XX. Traducerea titlului e “Oglinda medicinei Orientale”, iar din iulie 2009 se află în programul UNESCO “Memory of the world”. Ediţia originală este păstrată în Biblioteca Naţională Coreeană.
Acest film documentar spune povestea celui mai important tratat de medicină al Orientului, iar cu ajutorul interviurilor cu experţi demonstrează că acesta este o carte revoluţionară chiar şi în zilele noastre.
Vizionare online film documentar subtitrat Doctorii din antichitate
luni, 8 august 2011
vineri, 5 august 2011

Liliana Ivan
Pentru orice loc dureros, masajele antiinflamatorii cu decoct de muşeţel, „laptele de dovleac", băile cu napi, uleiurile de levănţică sau unguentele cu sânziene sunt calmante şi vindecătoare.
Specialiştii apreciază că există peste 100 de boli reumatice inflamatorii şi degenerative. În timp ce spondilita anchilozantă şi poliartrita reumatoidă afectează atât tinerii, cât şi vârstnicii, reumatismul degenerativ este generat de vârsta înaintată, de stres şi de factori genetici.
Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, recomandă câteva leacuri din plante bolnavilor reumatici, care suferă din cauza articulaţiilor rigide şi dureroase.
Muşeţelul, un bun antiinflamator
Masajele cu decoct de muşeţel au efecte antiinflamatoare. Decoctul îl preparăm din 6 linguriţe de plantă pe care le fierbem în 250 ml de apă, timp de zece minute. Masajul se face cu acest decoct cald, nu fierbinte, în care adăugăm zece picături de ulei esenţial de muşeţel. După masaj, zona bolnavă se acoperă cu un prosop. Terapia se face seara, cel puţin 14 zile consecutiv.
„Laptele de dovleac" calmează durerile artritei
Pentru a îmblânzi durerile articulaţiilor inflamate se recomandă „laptele de bostan". Acesta se prepară din zece linguriţe de seminţe de bostan, care se pun la înmuiat într-un pahar cu apă caldă. După 12 ore, seminţele se dau prin maşina de tocat şi se amestecă în apa în care au fost puse la înmuiat.
Preparatul se bea în decursul unei zile. Terapia durează 14 zile; în acest interval, bolnavul nu are voie să consume alcool şi produse alimentare sărate sau iuţi.
Băile cu napi îmblânzesc artroza
Puţini bolnavi ştiu că artroza poate fi îmblânzită prin băi preparate din napi. Pentru o baie, bolnavul trebuie să fiarbă două kilograme de napi (rădăcină, tulpină şi frunze) în opt litri de apă. Acest terci, care rezultă după fierberea napilor, se pune într-o cadă cu apă fierbinte (39 de grade) şi bolnavul va sta în cadă 15 minute. După baie, bolnavul trebuie să bea o cană cu ceai preparat din două linguri de napi (uscaţi sau proaspeţi) şi 500 grame de apă.
Lavanda, leac pentru trup şi suflet
Frecţiile cu ulei de lavandă sunt eficiente nu numai în faza incipientă a bolii.
Tratamentul constă în masarea zonei bolnave cu un ceai cald de lavandă în care s-au pus 20 de picături de ulei, tot de lavandă. După frecţie, zona bolnavă se acoperă cu un prosop pentru a se menţine caldă. Tratamentul se repetă timp de 15 zile. Specialiştii au constatat că terapia cu lavandă îmbunătăţeşte şi starea psihică a bolnavului.
Sânzienele, remediu pentru „ciocurile" pe coloană
Unguentul de sânziene s-a dovedit un calmant excelent pentru dureroasele „ciocuri" care se formează pe coloana vertebrală. Leacul se prepară din cinci linguriţe de plantă uscată : flori, frunze şi tulpini, peste care se toarnă 30 ml spirt medicinal sau ţuică de secară. Ingredinetele se lasă să se macereze într-un borcan închis.
După 12 ore, se adaugă 200 ml ulei de măsline extravirgin şi compoziţia se fierbe în bain-marie timp de două ore, după care vasul se înfăşoară într-un prosop gros. Când preparatul s-a răcit, se strecoară printr-un tifon. În final, se adaugă 80 g de ceară, iar leacul trebuie să mai fiarbă două-trei minute.
Când compoziţia s-a omogenizat, se ia de pe foc şi se amestecă până se răceşte. Cu acest unguent se masează coloana vertebrală, în fiecare seară, insistându-se în zonele cu ciocuri.
Terapia trebuie continuată timp de 14 zile, iar după o pauză de opt săptămâni se poate repeta. Unguentul se păstrează la rece.
sursa click.ro
joi, 4 august 2011

Demult, pe cand istoria era strabatuta de tropot de cai, undeva, in muntii Moldovei, traia un tanar calugar, pe nume Iosif. Cea mai fierbinte dorinta a lui era sa ajunga in Tara Sfanta, acolo unde pamantul a primit atingerea lui Iisus.
Drumul pana la Ierusalim era nebunesc, plin de greutati si primejdii, dar Dumnezeu si forta rugaciunilor rostite neintrerupt l-au ajutat sa-si vada visul cu ochii si sa ajunga la Sfantul Mormant. Magia locului l-a sechestrat pe monah vreme indelungata.
Au urmat ani lungi de ucenicie a credintei, ani de rugaciune fierbinte si post, in pesterile din pustiul Iordanului. Vremea a trecut, calugarul moldovean pe nume Iosif a devenit duhovnic in toata puterea cuvantului, iar in jurul sau s-au strans alti monahi care vietuiau la Ierusalim.
Dar iata ca pacea lor a fost tulburata de navala paganilor. Parintele Iosif si-a adunat ucenicii si s-a hotarat sa strabata iarasi drumuri lungi si primejdioase, pentru a se intoarce acolo de unde plecase, in tara Moldovei.
Evenimentele se petreceau pe timpul domniei lui Stefan cel Mare si grupul de calugari s-a stabilit pe muntele Bisericani din tinutul Neamtului (nu departe de Manastirea Bistrita).

Multe minuni si fapte de vitejie s-au savarsit prin puterea credintei in vremea aceea in Moldova si monahii s-au simtit ocrotiti. Departe de larma infricosata a luptelor cu turcii si cu tatarii, in padurile ascunse din munti, calugarii veniti din Tara Sfanta pastreaza randuielile monahale desprinse in pustiul Iordanului, rugandu-se neincetat, intarindu-se in credinta.
Dar bratul batranului Stefan se clatina in fata noilor navaliri turcesti si tatare si paganii ard si pustiesc manastirile, printre care si schitul Bisericani.
Sleiti de atata prapad si varsare de sange, cuviosii calugari, atati cati mai ramasesera nerisipiti, i-au cerut lui Iosif, care ajunsese la o varsta inaintata, sa plece la Sfantul Munte Athos, pentru ca viata lor de rugaciune sa nu mai fie asuprita si tulburata.
Minunea
Intariti in credinta ca trebuie sa plece in sihastrie, calugarii si-au adunat bruma de lucruri ramase, si-au mai intors o data privirile catre zidurile bisericii arse si-au inceput a cobori muntele.
Iata insa ca, inainte sa coteasca pe prima carare, in ramurile unui stejar li se arata dintr-o data o femeie imbracata imparateste si care avea chipul plin de blandete si de lumina, al Maicii Domnului. "Parintilor, unde va duceti?", i-a intrebat. "Ne ducem la Athos, in Gradina Maicii Domnului", au raspuns ei. "Ramaneti pe loc, ca si aceasta este Gradina Mea", a spus bland femeia si-a disparut.

Preafericiti de asa o minune, parintele Iosif si ucenicii lui s-au supus intocmai poruncii Maicii Domnului si s-au intors inapoi. Vestea minunii s-a raspandit ca fulgerul in Moldova, ajungand la urechile lui Stefan cel Mare, care pune el insusi piatra de temelie a unei falnice manastiri de piatra, care sa-i adaposteasca pe calugarii cei cucernici si rugaciunile lor.

Asa incepe povestea Manastirii Bisericani si minunea stejarului in care, de atunci inainte, a vegheat totdeauna o icoana a Maicii Domnului. De la acel moment al aratarii Fecioarei (iulie 1449), locul poarta amprenta miracolului.
Locuri cu nume de sihastri
Monahii adusi de Iosif de la Ierusalim au umplut Muntele Bisericani de nume si de minuni. O data cu ei a venit in Moldova si ceva din forta spirituala a locurilor unde a trait Iisus. Poate cel mai pretios dar adus de calugari a fost acea rugaciune numita "a Inimii" sau "a lui Iisus", care pana atunci era mai putin cunoscuta in Moldova.
Urmasii lui Iosif au fost pe masura predecesorului lor si a invataturii sale. Unul dintre acestia a fost parintele Chiriac, care este amintit de mitropolitul Dosoftei in "Vietile Sfintilor" astfel:

Calugarii care au trait aici au avut o viata de mare sfintenie, de post si rugaciune. Manastirea fiind departe de lume, atmosfera a fost foarte prielnica pentru a continua viata sfintilor din pustie. Numele dealurilor din jurul Manastirii Bisericani poarta numele sihastrilor si ucenicilor veniti alaturi de Sfantul Iosif.
Poiana unde se afla chiar manastirea se cheama Poiana lui Iosif; putin mai la vale se afla Dealul lui Miftode, in dreapta drumului care duce spre manastire se afla Poiana Varnavelor... fiecare loc poarta amprenta sfintilor calugari care s-au nevoit in acea perioada la Bisericani.
Un far al Moldovei
Din punct de vedere cultural, manastirea cunoaste o dezvoltare proportionala cu cea spirituala. Aici ia fiinta prima tipografie din Moldova (inaintea celei de la "Trei Ierarhi" din Iasi), adusa de la Kiev in timpul Mitropolitului Dosoftei, aici se tiparesc "Minunile Maicii Domnului", "Scara" Sfantului Ioan Scararu, "Vietile Sfintilor", evanghelii, psaltiri, octuiri, ceasloave, un volum al "Filocaliei".

De aici s-au ridicat calugarul Misail - cel care a continuat "Cronica Moldovei", Pahonie - mitropolit de Kiev, Mitrofan al Buzaului si Silvestru Balanescu al Husiului - episcopi care au infiintat tipografii si au contribuit la raspandirea cuvantului scris.
In secolul Xviii, Costache Moruzi reface manastirea, facandu-i chilii de piatra, terminate in secolul Xix de un staret al manastirii, arhimandritul Iorest. Declinul In vremea lui Cuza, viata spirituala din Moldova si Tara Romaneasca incepe sa slabeasca, iar Manastirea Bisericani nu este deloc ferita de aceasta decadere.
Declinul material al manastirii este cauzat de secularizarea averilor manastiresti, dar nu acesta este cel mai mare neajuns. Este dat un decret care prevedea ca nu au voie sa se calugareasca decat cei cu varsta peste 50 de ani sau bolnavii incurabili.
Aceasta a dus la imputinarea calugarilor, al caror numar a ajuns in cateva decenii de la 400 la mai putin de 70. Manastirea Bisericani primeste o alta lovitura in 1872, in vremea lui Carol I, care transforma o parte din marile manastiri romanesti in puscarii.
Astfel, sfantul lacas de la Bisericani devine inchisoare, aici fiind trimisi la regim de exterminare oponentii politici ai regimului. Aceasta soarta o impartasesc si manastirile Vacaresti, Cotroceni, Pantelimon, Pangarati, Barnova, Bistrita de Valcea.
Linistea vietii monahilor din manastire a fost tulburata de zgomotul lanturilor celor intemnitati, iar numarul monahilor care mai ramasesera se imputineaza si mai mult, ajungand la doar doisprezece.
Se petrece insa si o minune: in timp ce la inchisoarea Pangarati, aflata nu departe, detinutii mureau in masa din cauza bolilor de plamani, aici, la Bisericani, foarte rar se imbolnavea cineva de boli pulmonare. Minunea aceasta este urmata de alta, si mai mare: in 1905, zidurile inchisorii se prabusesc in Sfanta Noapte de Inviere.
Inchisoarea este desfiintata, iar locurile isi recapata pacea, insa nu pentru mult timp. Cei 12 monahi care mai ramasesera primesc inca o lovitura: in 1912 se infiinteaza un sanatoriu pentru cei bolnavi de cea mai ucigatoare maladie a acelor vremuri - tuberculoza pulmonara.
Aceasta boala contagioasa, extrem de periculoasa, ii indeparteaza si pe ultimii vietuitori ai manastirii, ramanand un singur preot batran sa slujeasca intr-o minuscula casuta cu cerdac, cladita in fata stejarului de la Sfanta Iconita, locul unde se aratase cu sute de ani in urma Maica Domnului.
La Iconita
Acest stejar secular, in care Sfantul Iosif agatase o iconita a Maicii Domnului facatoare de minuni, devine locul de rugaciune al oamenilor din imprejurimi.
Aici, La Iconita - cum spun localnicii - in fiecare vineri se facea Sfantul Maslu, iar sub crengile stejarului, impodobite de credinciosi cu candele si icoane, se savarseau nu rareori vindecari miraculoase.
In vremea comunismului, autoritatile erau tot mai deranjate de fervoarea credinciosilor si de faima Sfintei Iconite, ramasa de la Sfantul Iosif in stejar. Icoana a fost confiscata de sapte ori de autoritatile comuniste si dusa la Bucuresti, Bacau, Piatra Neamt sau Buhusi (un orasel din apropiere), dar de fiecare data a aparut la loc, in mod inexplicabil.
Un batran din Viisoara (satul invecinat) care a lucrat la soseaua spre sanatoriu, isi aduce aminte de momentul in care un secretar de partid de la Piatra Neamt a venit cu Ims-ul sa ia icoana din stejar. El a luat-o si a dus-o la Piatra Neamt, unde a pus-o cu mainile lui in seif, cheile ramanand la el.
A doua zi, dimineata devreme, lucratorii de la drumuri au vazut din nou Sfanta Iconita in stejar. Peste vreo cateva ceasuri a venit si Ims-ul activistului de partid, care s-a dat jos, a privit icoana din stejar si a ramas incremenit, fara sa poata sa scoata un cuvant.
A plecat apoi si nu dupa mult timp s-a crestinat (el fiind evreu de origine) si a plecat in... Tara Sfanta.
Sacrilegiul
Cu toate acestea, stejarul nu mai dainuieste mult. In anii "70, un medic pe nume Constantinescu, secretarul de partid al sanatoriului, da ordin unui betiv din partea locului sa taie stejarul, iar acesta - ametit de bautura - duce ordinul la indeplinire.
Dupa doar doua saptamani insa, omul care l-a taiat este lovit cumplit de mania lui Dumnezeu: o creanga groasa se desprinde dintr-un stejar si ii rupe sira spinarii, omul dandu-si duhul in chinuri.
Pe secretarul de partid il asteapta o soarta si mai cumplita: intai este lovit de o boala necrutatoare, apoi - deprimat si infricosat- se sinucide, incapabil sa se caiasca de sacrilegiul facut.
Dupa jumatate de mileniu
Anul acesta se implinesc 500 de ani de cand s-a petrecut minunea aparitiei Maicii Domnului, deasupra stejarului ce strajuia drumul spre Poiana lui Iosif. Acum o jumatate de mileniu, Maica Domnului a marturisit ca aceasta tara este parte din Gradina Ei.

Din stejarul ce gazduia in crengile sale Sfanta Iconita a mai ramas doar buturuga, inconjurata acum de o mica bisericuta, ridicata prin ravna celor opt calugari vietuitori aici si cu ajutorul credinciosilor din imprejurimi.
Splendida biserica voievodala, impodobita in interior cu vechi sculpturi in lemn, care gazduieste icoane vechi de sute de ani, zidita in poiana in care s-a nevoit Sfantul Iosif alaturi de pustnicii veniti cu el din Tara Sfanta, este astazi ascunsa de zidurile degradate ale Sanatoriului de Boli Respiratorii, fiind rareori vizitata de cineva.
La slujbele zilnice din aceasta straveche biserica nu vine nici unul din cei 500 de pacienti ai spitalului, care functioneaza astazi in locul in care fusesera candva chiliile calugarilor.
Exista proorociri ale minunilor care se vor produce in acest loc, dar putini mai stiu de ele. Tinerii calugari de la Bisericani, putin trecuti peste pragul de 20 de ani, in frunte cu la fel de tanarul staret Serafim - un monah (maramuresean de origine) plin de suflet, de harnicie si har - mai pastreaza insa in suflet aceasta minune si vor sa o faca cunoscuta credinciosilor din aceasta tara.
Biserica pe care o ridica printr-o ravna nemarginita are, cuprins in mijlocul ei, trunchiul taiat al batranului stejar si va avea in altar celebra iconita a Maicii Domnului, scapata din atatea urgii.
Dupa sufletul lor, biserica ar fi trebuit terminata in iunie, cand se implineau cei 500 de ani de la aratarea Fecioarei Maria in stejar.
Lipsurile materiale (biserica n-are nici un fel de sprijin oficial, ci e-naltata numai de daniile sarace ale locuitorilor din imprejurimi) incetinesc insa desavarsirea constructiei, spre amaraciunea parintelui staret, care si-ar da si viata (traieste la fel de sarac si modest ca-n pustiu) ca s-auda, o data, batand clopotele vestitoare de-ntemeiere.
Bisericaniul renaste.
Sute de oameni vor veni, iarasi, in varf de munte, ca sa se intalneasca in credinta si rugaciune cu Dumnezeu. Daca banii din punga nu va sunt masurati, daruiti o particica din ei pentru Manastirea Bisericani.
Sfanta Fecioara Maria, protectoarea spirituala a locului, va va rasplati generozitatea cu un loc in Rai.
Ilie Tudor
Cei ce vor sa ajute la construirea bisericii ce inconjoara trunchiul stejarului de la Sfanta Iconita, pot face donatii in contul: 25.11.01.03.08.38, deschis la C.E.C. - Filiala Piatra-Neamt.

miercuri, 3 august 2011

marți, 2 august 2011
duminică, 31 iulie 2011
duminică, 24 iulie 2011
"Mama" lui "Harry Potter" de la o somera depresiva la o milionara creativa
J. K. Rowling, una dintre cele mai bine vândute autoare din istorie, şi-a luat adio, împreună cu milioane de fani, de la minunata lume a lui Harry Potter, odată cu lansarea ultimului film din serie, "Harry Potter şi Talismanele Morţii – partea a doua", care a avut încasări record, de 475,5 milioane de dolari, în primul weekend.
În ciuda gloriei mondiale care s-a abătut asupra ei, "mama" vrăjitorului de la Hogwarts a aşteptat mulţi ani o brumă de magie pentru a-i schimba viaţa modestă în care se simţea captivă.
Anii de dinaintea erei "Harry Potter" au apăsat greu pe umerii scriitoarei britanice J.K. Rowling (45 de ani). Era o simplă profesoară rămasă fără loc de muncă, divorţată şi cu o fetiţă în grijă. Se descurca atât de greu şi se simţea atât de departe de ambiţiile ei literare, încât s-a gândit de multe ori să se sinucidă.
Cu toate acestea, într-o zi, ca prin magie, aşteptând preţ de patru ore un tren întârziat, Rowling a avut măreaţa idee de a începe să scrie despre un tânăr vrăjitor care se duce la o şcoală de magie. Primul volum din serie, "Harry Potter şi Piatra Filosofală", a fost încropit pe măsuţa unei cafenele, în timp ce fiica ei dormea.
Cartea i-a entuziasmat pe publicişti şi a apărut în 1997. Aceasta a fost vraja prin care J.K. Rowling a trecut de la traiul din ajutoare sociale la o viaţă de lux asigurată de o avere de peste 800 de milioane de dolari, la cât era ea evaluată în 2008, de către "Sunday Times".
În prezent, Rowling este cel mai bine vândută scriitoare de ficţiune a ultimelor două decenii, cele şapte volume "Harry Potter" fiind cumpărate de peste patru sute de milioane de oameni din întreaga lume.
Povestea s-a încheiat cu lansarea ultimului film din serie, "Harry Potter şi Talismanele Morţii - partea a doua", care a încasat în primul weekend un record de 475,5 milioane de dolari, devenind cea mai de succes lansare din istorie.
"Un bărbat nu m-a făcut niciodată să plâng cum a făcut-o Harry", a spus britanica despre eroul ei. Deşi a scris mult de când a terminat "Harry Potter", Rowling a aşteptat până la lansarea acestui ultim film, pentru a-şi lua din nou inima în dinţi şi a le face cunoştinţă fanilor săi cu alte lumi născute de imaginaţia ei bogată.
A simţit de la 17 ani că va deveni celebră?
Casa din satul englezesc Tutshill, în care a locuit faimoasa J.K. Rowling de la nouă ani la 18 ani, a fost scoasă la vânzare şi arată de parcă timpul ar fi stat în loc între pereţii ei. Pe tocul de la fereastra din dormitorul viitoarei scriitoare, pe atunci o adolescentă, încă stă scrijelit "Joanne Rowling a dormit aici, circa 1982", semn că scriitoarea a simţit, încă de la 17 ani, că va deveni celebră.
Harry Potter în cifre
1997 şi numai 1.000 de exemplare: anul apariţiei şi tirajul iniţial al primei cărţi din serie, "Harry Potter şi piatra filosofală"
400 de milioane de exemplare din "Harry Potter" vândute în întreaga lume
200: numărul ţărilor în care este tradusă cartea
800 de milioane $: averea, conform unei estimări din 2008 făcută de Sunday Times, pe care J.K. Rowling a agonisit-o de pe urma cărţilor şi filmelor "Harry Potter"
475,5 milioane $: încasările din primul weekend ale ultimului film al francizei, "Harry Potter şi Talismanele morţii" - cea mai de succes lansare a tuturor timpurilor

sâmbătă, 23 iulie 2011

joi, 21 iulie 2011
miercuri, 13 iulie 2011
