REAL ANGELS CAUGHT ON RUDIMENTAR TAPE RECORDER BY A GREEK MONK IN MT.ATHOS, SINGING AT NIGHT IN THE LOCKED-FROM INSIDE-CHURCH.
HERE
Exorcism from our sufi brithers
Acum 9 luni
Se afișează postările cu eticheta minuni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta minuni. Afișați toate postările
marți, 21 iunie 2011
duminică, 12 decembrie 2010
Minuni ale Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava
De la inceputurile crestinismului, au existat persoane asupra carora harul lui Dumnezeu s-a coborat pentru a implini lucrarile Creatorului nostru, ale carui carari sunt de nepatruns pentru oameni. Dintru inceputuri, persoane cu har au indurat rautatile oamenilor intru slava Unuia si pururea totputernic si atoatestiutor, Dumnezeul nostru, al tuturor.
Iar dupa ce ce au suferit moarte de martiri Duhul Domnului s-a coborat asupra celor care au murit pentru el, pentru ca lucrarile prin ei sa continue si oamenii sa cunoasca puterea Sa. Biserica crestina numeste moaste ramasitele pamantesti ale sfintilor din calendar si care savirsesc minuni de dincolo de mormint. La ora actuala exista 6 categorii de moaste care se cinstesc in chip deosebit in tara noastra.
Prima categorie sunt sfintele moaste intregi si traditionale, cele mai importante fiind: moastele Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, moastele Sfintului Dimitrie cel Nou (Basarabov), moastele Sfintei Mucenite Filofteia si moastele Sfintului Grigorie Decapolitul.
n aceasta categorie intra si sfintii ierarhi de la Tomis precum si cuviosii dobrogeni din secolele IV – VII, ale caror moaste inca se mai pastreaza, cum ar fi moastele celor 4 sfinti martiri de la Niculitel si care se pastreaza la Minastirea Cocos.
In a treia categorie de sfinti cu moaste sunt cuprinsi cuviosii si mucenicii, canonizati sau necanonizati, care s-au nevoit de-a lungul secolelor pentru dreapta credinta.
A patra categorie cuprande sfinti cu moaste sau fara moaste, canonizati la 20 – 21 iunie 1992, cum ar fi Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfint si Sfintul Daniil Sihastrul.
In cea de a cincea categorie sunt cuprinsi acei sfinti care au doar parti din moastele lor, cum ar fi capul Sfintului rigorie Teologul, de la Minastirea Slatina sau capul Sfintei tatiana, de la catedrala mitropolitana din Craiova.
Iar in cea de a sasea categorie intra sutele si miile de preoti si credinciosi care au patimit pentru Hristos in perioada 1948 – 1964.
Biserica Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava
Calatorii prin fosta capitala moldava nu pot trece fara sa se opreasca, chiar si pentru cateva clipe, in fata acestei minunate ctitorii construita de fiul si nepotul marelui Stefan, respectiv Bogdan al III-lea si Stefanita. Constructia a inceput in 1514 si s-a incheiat in 1522, iar clopotnita de la intrare a fost ridicata de Petru Schiopul, in 1589. Cum imediat dupa zidire vechea biserica Mirauti, ce purta hramul Sfintului Gheorghe, fusese parasita de calugari din pricina multelor ei stricaciuni, noua biserica a primit hramul marelui mucenic.
Nici pana in ziua de astazi nu se cunoaste identitatea mesterilor zidari, acestia contopindu-se cu marea multime de mesteri anonimi care au ridicat atatea sfinte lacasuri de pomenire si de rugaciune pe pamantul sfint al Moldovei.
Pisania bisericii contine urmatoarele vorbe pentru amintire catre urmasi:
“Cu vrerea tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfintului Duh, a voit binecuvantatul si de Hristos iubitorul, Io Bogdan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al }arii Moldovei, sa zideasca biserica Mitropoliei Sucevei, unde este hramul Sfintului Mare Mucenic si purtator de biruinta Gheorghe si a inceput a zidi in anul 7022 (1514) si nu a izbutit sa o savirseasca, iar fiul sau io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al }arii Moldovei, cu ajutorul lui Dumnezeu, a zidit de la ferestre in sus si a savarsit-o in anul 7030 (1522) a lunii noiembrie 6 si al domniei sale al 6-lea curgator si s-a sfintit de mina Prea Sfintitului Mitropolit Chir Teoctist.”
Pe peretii exteriori ai bisericii inca se mai pot vedea Acatistul Maicii Domnului, Parabola Fiului Risipitor si Asediul Constantinopolului, dar si chipurile unor filozofi din antichitate, cum sunt Platon si Aristotel.
Se povesteste ca biserica a purtat noroc urmasilor lui Stefan. Se spune ca cel care i-a protejat pe domnitorii musatini ar fi fost tocmai Sfintul Mare Mucenic Gheorghe, cu ajutorul caruia Stefan i-a invins nu o data pe dusmani. Cu putin inainte de moarte, Stefanita voda, in preumblarile sale prin tara, s-a oprit o noapte in chiliile calugarilor. In noaptea respectiva l-a visat pe bunicul sau care, calare pe un cal negru, s-a apropiat de el si l-a ridicat in sa pentru a face ocolul tarii careia amindoi i-au condus destinele. Cum nici unul dintre calugari nu au stiut a talmaci visul domnului, voievodul a trimis oameni la sihastrii din Ceahlau.
Acestia au trimis raspuns ca drumul voievodului se apropie de capat, iar faptul ca insusi bunicul sau a aparut pe un cal negru, in conditiile in care pe durata vietii a urcat doar pe cai albi, e un adevar ca in curand se va inalta la ceruri. La cateva luni dupa cele intamplate, Stefanita, unul dintre cei mai viteji domni moldavi, murea in conditii neelucidate.
Unii spun ca l-ar fi otravit sotia sa la sfatul boierilor pe care domnul, urmand politica interna a inaintasilor sai, ii tinea in frau, incercand sa pastreze puterea centralizata in jurul familiei domnitoare, purtindu-se, uneori, ca un adevarat despot.
Aici, cei credinciosi pot gasi un loc de rugaciune, cei curiosi intra sa admire interiorul acestei constructii deosebite, iar cei care nu cred in nimic vor trece pe linga ea, fara sa-si faca cruce si fara sa stie ca acolo, se gasesc 5 secole de istorie a romanilor.
Iata biserica unde Alexandru cel bun a adus, in anul 1402, un an dupa intemeierea Mitropoliei Moldovei, moastele Sfintului Ioan cel Nou.
Viata Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava
Inca de la inceputul secolului al XV-lea, fosta cetate domneasca de la Suceava adaposteste moastele unuia dintre cei mai cinstiti sfinti de catre crestinii din Romania si anume ale Sfintului Ioan, supranumit “cel Nou”. Sfintul Ioan s-a nascut la sfarsitul secolului al XIII-lea in orasul Trapezunt si a primit de mic o educatie aleasa, fiind crescut dupa preceptele crestine.
Prin anul 1330 sau 1332, in timp ce se indrepta spre Cetatea Alba pe corabia unui catolic italian, Reiz, a sustinut o serie de discutii despre religia ortodoxa in care l-a combatut pe proprietarul corabiei. Ajuns la destinatie, Reiz a vrut sa se razbune.
Drept pentru care s-a prezentat la conducatorul cetatii, care era din neam tatar, si i-a spus ca Ioan vrea sa treaca la religia tatarilor. Dregatorul s-a bucurat si l-a chemat pe Ioan la el, cerandu-i sa se lepede de Iisus. Dar, cum Ioan a refuzat, tatarul a poruncit sa fie batut cu ciomegele. Spre surpranderea tuturor, Ioan marturisea cu si mai multa credinta pe Hristos:
Binecuvantat esti Dumnezeule si preamarit esti, Lumina in trei straluciri, Tatal, Fiul si Sfintul Duh. Sa nu-mi fie mie niciodata a ma inchina soarelui si focului, ci Parintelui luminilor si slavei celei neinserate...” Dupa ce a zacut in temnita, a doua zi l-au tirit tatarii legat de coada unui cal, pe drumurile cetatii, trupul fiindu-i sfisiat de pietre.
Vazindu-i taria, un tatar s-a enervat si i-a taiat capul. Trupul sau a fost lasat neingropat. Dar Dumnezeu, in marea Sa dragoste fata de cei credinciosi, a trimis 3 ingeri sa ia trupul lui Ioan.
Un necredincios a vazut ingerii si a crezut ca sunt preoti crestini care nesocotesc poruncile dregatorului. A scos arcul sa-i ucida pe cei 3, dar miinile sale s-au lipit de arc si de sageata. Aceasta minune l-a speriat pe conducatorul cetatii si acesta a dat voie crestinilor sa-l ingroape pe Ioan dupa randuiala lor. Dar, pe ascuns, a incercat sa dezgroape trupul si sa-l duca in tara lui, ca sa se bucure de minunile savarsite tot poporul sau.
Numai ca Dumnezeu a vrut ca totul sa se petreaca altfel. Pe cand oamenii tatarului dezgropau mortul, noul mucenic i s-a aratat in vis preotului care slujea la biserica cimitirului. Si acesta a venit degraba si a dejucat planurile necredinciosilor. Iar trupul lui Ioan a fost dus intr-o biserica din oras unde a ramas 80 de ani, timp in care crestinii s-au perandat prin fata sa cerand mijlocire in fata Parintelui ceresc.
Dupa aceea, cu mare cheltuiala, trupul a fost adus in Moldova de catre Alexandru cel Bun, pentru ca tara sa aiba un sfint ocrotitor. Trupul a fost asezat in biserica Mirauti unde au ramas pana in anul 1589 cand au fost mutate in noua catedrala mitropolitana, cu hramul Sfintului Gheorghe, de unde a facut o serie de minuni.
De exemplu, la 2 iunie 1622, Suceava era amenintata sa fie ocupata de catre tatari. Locuitorii fugeau in toate partile iar preotii au vrut sa ia racla si sa o duca la loc sigur. Dar, ca un facut, nimeni nu a putut ridica sicriul. Atunci toti au inteles ca asta e vointa sfintului, sa ramina pe loc. Intr-adevar, o ploaie torentiala pornita din senin i-a impiedicat pe tatari sa mai asedieze cetatea.
Moastele au ramas in Suceava pana in anul 1686 cand mitropolitul Dosoftei le-a luat cu el in Polonia, pentru a le salva de jefuitori. Cinstitele moaste au ramas la Jolkiew pana in anul 1783 cand episcopul Dosoftei Herescu de la Radauti a reusit sa le aduca iarasi in tara si sa le aseze in fosta catedrala metropolitana cu hramul Sfintului Gheorghe.
O noua stramutare a avut loc in cursul primului razboi mondial cand, pentru a fi ocrotite, au fost duse la Viena. revenirea Bucovinei si a Basarabiei la tara mama in anul 1918 a facut ca Sfintul Ioan sa devina ceea ce a fost secolea de-a randul, adica “ocrotitorul a toata tara Moldovei.”
Carmen Teodorescu din Galati este una dintre sutele de persoane carora moastele sfintului le-au schimbat viata. In varsta de 53 de ani, ea a avut in tinerete un accident de munca in urma caruia ani de zile nu s-a putut ridica din caruciorul cu rotile. Doctorii din tara facusera tot ce le statea in putinta si deja dadusera verdictul: femeia nu va mai merge toata viata, coloana sa fiind serios afectata in urma accidentului.
Mai bine de 7 ani, doamna Teodorescu a umblat doar in scaun. Intr-o zi, in timp ce se afla in vizita la niste prieteni de familie, s-a intalnit cu o femeie care tocmai venise din pelerinaj la moastele sfintului. Asa de frumos i-a vorbit femeia incat a hotarit sa incerce si aceasta solutie. In clipa in care s-a apropiat de racla a simtit un foc launtric si lacrimi au inceput sa-i curga fara voie.
La iesirea din biserica a simtit cum toata zona lombara, zona accidentata, i se furnica, iar senzatia nu a parasit-o timp de cateva saptamini. Cand si-a refacut analizele, cea mai mare parte din zona se refacuse. Medicii nu au putut da un raspuns logic pentru ceea ce se intamplase. Ba, mai mult, doamna Teodorescu a fost anchetata de Militie intrucit au crezut ca are legaturi in strainatate si ca acele cunostinte i-ar fi trimis ilegal niste medicamente care au vindecat-o.
In cele din urma concluzia anchetei a fost ca vindecare s-a datorat “perseverentei si abnegatiei medicilor romani”.
George Tudor este de meserie inginer agronom si administreaza aproape 200 de ha de pamant arabil pe care l-a luat in arenda de la mai multe persoane. In primii doi ani pierderile au fost atat de mari incat l-au adus pe marginea falimentului. Ginduri negre ii treceau prin minte.
Intr-o seara, in vis i-a aparut figura bunicului sau, mort de ani de zile, care l-a sfatuit sa mearga la Suceava, sa se roage la moastele Sfintului Ioan cel Nou si l-a facut sa promita ca pana in 3 zile va ajunge acolo. Considerand ca totul a fost doar in imaginatia sa, domnul G. T. si-a vazut mai departe de treburi.
La doua zile dupa ce avusese visul, masina i s-a defectat brusc in mijlocul unui drum de tara. Nimeni nu era prin preajma, in afara unui baietel de vreo 9 – 10 ani care pastea cateva oi. S-a apropiat de baiat si l-a intrebat cum poate sa ajunga la cea mai apropiata casa. Cum baiatul i-a spus ca cea mai apropiata casa e la aproape 15 km de ei, domnul George l-a intrebat ce cauta asa de departe.
Copilul l-a privit in ochi si i-a spus ca a venit dupa una din oile sale care se ratacise. In clipa in care s-a intors sa plece mai departe, copilul l-a strigat pe nume si i-a spus sa aiba grija, pentru ca oamenii sunt ca oile, desi au pastor, uneori nu tin cont de el. Cateva minute nu a inteles nimic, dar apoi, brusc, cand si-a dat seama ca pustiul il strigase pe nume, s-a intors la locul unde il vazuse. Dar acolo nu mai era nici un fel de ciobanas si nici o oaie.
Dupa intamplarea asta, domnul G. T. a mers la Suceava si s-a rugat la moastele Sfintului Ioan cel Nou, pentru prosperitate. De atunci totul ii merge bine. Si tot de atunci merge o data pe an sa se roage la moastele sfantului.
Granita dintre ridicol si geniu este mica. Uneori ea este calcata de neaveniti si drept represalii, acestia ajung in spitalele de psihiatrie. La nebuni, mai exact. Si totusi, nu ne putem sa nu admiram, chiar si in nebunie, acel ciob de geniu ce pare sa ne covirseasca pe noi, oamenii normali.
Cu toate aste nu ne dorim niciodata soarta nebunilor. Vrem doar geniul din nebunia lor. Sa insemne asta ca in fiecare dintre noi exista simburii nebuniei si ca la unii incoltesc si dau rod iar la altii se usuca pentru ca-i terenul sterp?! Poate, dar eu unul ma bucur de fiecare data cand reusesc sa-mi dau seama ca sunt doar un om normal.
marți, 15 iunie 2010
Trăieşte astăzi datorită unei minuni pe care nici medicii nu o credeau posibilă. Cornel Mirea (34 de ani) din Craiova a suferit acum doi ani un traumatism craniocerebral, din cauza căruia a stat un an la Terapie intensivă. Doar soţia sa, Mirela (35 de ani), nu a încetat să se roage la Dumnezeu pentru un miracol. Şi acesta a venit.
Pe 31 august 2008, la puţin timp după ce şi-a botezat cel de-al doilea fiu, Cornel Mirea a căzut de pe ATV şi s-a lovit la cap, suferind un traumatism craniocerebral sever. Oricâte eforturi au făcut medicii craioveni, nu au putut decât să se declare neputincioşi. În comă profundă, bărbatul a fost transferat la Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală.
Soţia s-a rugat încontinuu
“Pierdusem şirul operaţiilor, dar, după fiecare, medicii îmi spuneau că doar un miracol îl poate salva. Stăteam cu el la spital, îl ţineam de mâna la care avea brăţara sfinţită şi mă rugam la Dumnezeu să se facă bine”, povesteşte Mirela, cea care a simţit mereu că soţul ei îşi va reveni. “Într-o zi, m-a sunat o doamnă. Nu o cunoşteam, dar ea ştia ce ni se întâmplase. M-a liniştit şi mi-a spus că pe 24 octombrie se va produce marea schimbare. Am simţit în vocea ei că e o persoană foarte credincioasă”, îşi aminteşte craioveanca.
Cornel Mirea a stat în comă profundă peste două luni
“Plângând, îi puneam iconiţa pe buze şi îi spuneam să o sărute, ca să plecăm împreună acasă, la copilaşi. Simţeam o forţă puternică în jurul nostru şi, începând cu acea zi, Cornel a început să se facă bine: a deschis ochii, m-a recunoscut, a început să vorbească”, îl completează Mirela. Craioveanul s-a externat pe 17 septembrie anul trecut şi în prezent continuă recuperarea la Craiova.
Prof. dr. Vlad Ciurea, neurochirurgul care l-a operat pe Cornel Mirea la cap, recunoaşte că echipa sa şi cea de la Terapie intensivă au primit ajutor de Sus. “Noi am făcut tot ce era medical posibil, dar este un miracol că un pacient cu un traumatism cranio-cerebral atât de grav şi-a revenit aproape în totalitate, după ce a stat mai bine de două luni în comă profundă”, ne-a declarat şeful Secţiei Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar-Arseni.
Alături de dr. Adrian Iliescu, prof. dr. Ciurea i-a pus craioveanului o placă metalică în locul părţii frontale a craniului, iar echipa de la chirurgie plastică i-a tratat escarele (leziuni ale pielii, apărute în urma imobilizării prelungite la pat).
Amelia Antoniu a stat în comă profundă patru zile
Infectată în urma unei intervenţii suferite pe 19 mai, anul acesta, la Spitalul CF 2 din Capitală, soprana Amelia Antoniu a stat patru zile în comă profundă. Primul lucru pe care l-a făcut când s-a trezit a fost să ceară un pix şi o hârtie, ca să poată transmite tuturor ce a simţit pe marginea prăpastiei dintre Viaţă şi Moarte.
“De la întuneric, am văzut diverse culori, apoi un alb strălucitor. Când eşti lângă moarte, împăcarea cu lumea şi cu tine însuţi sunt esenţiale. Ăsta e bagajul cu care plecăm”, a povestit Amelia, când sufletul ei a scăpat din ghearele Nopţii Eterne.
În ianuarie 2007, o bucată din acoperişul unui bloc din Galaţi s-a prăbuşit peste Amanda Ciobanu, o fetiţă de doar 8 ani. Chiar dacă medicii nu i-au dat prea multe şanse de supravieţuire, fetiţa suferind multiple traumatisme craniene şi o fractură de maxilar, ea şi-a revenit din comă după 11 zile şi a povestit pentru Libertatea ce “a visat” cât timp nu a fost printre cei vii: “Am văzut îngeraşi albi. Mulţi. Şi toţi aveau grijă de mine. Era lumină şi era frumos. Îngeraşii îmi spuneau să fiu curajoasă, că o să mă fac bine. Am vorbit cu Dumnezeu. Mi-a stat alături şi mi-a spus că El are grijă de mine şi că voi fi din nou cu mami, cu tati şi cu frăţiorul meu”.
Ionela Prodan a stat în comă trei săptămâni
Invitată recent la emisiunea “Happy Hour”, de la PRO TV, Ionela Prodan (63 de ani) a po
sursa libertatea
